joi, 4 iulie 2013

Muza – XX

MUZA

*** XX ***



Priveau cu toţii perla nemuririi, sclipind timidă, dintr-o cochilie, învăluită de năframe purpurii
Ce răzbăteu afară în suflul vântului, o dată cu straniile unde despletite din suprafaţa sa lucioasă;
Gângureau delfinii, sub umbra fericirii care îi agita, din spuma mării, aruncând stropi de bucurii
De parca însăşi ei, ştiau că dorinţa zeului de-a pierde marinarii, nu avea cum să se-mplinească.
Cu glas stăruitor, măreţul rege al mării i-a spus perlei să patrundă în trecut, ca să arate adevărul,
Căci îl descoperise în zilele trecute, mâhnindu-se privind spre locul unde i se aduceau ofrande,
Apoi surâzând biruitor, ştiind că oamenii ce au comis fărădelegea or să îi treacă în curând hotarul
Şi-atunci la rându-i, să le-arate… altă lege, peste legea lor străină, sub valul morţii să îi scalde…
Dar însăşi adevărul, are rostul său, ascuns de faţa lumii şi asuprit mereu de-o oarecare nedreptate,
Cu legi născute din pecetea întunecată care îl suprimă, mereu dezlănţuindu-şi forţa-n văzul lumii;
Perla avea să arate în curând faţeta nevăzută – căci nimeni nu avea la dispoziţie această abilitate
De-a recunoaşte cauza primordială de care se-nrădăcineaza toate, unindu-le sub semnul Lunii…



©Th3Mirr0r


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu