vineri, 21 iunie 2013

Muza – IX

MUZA

*** IX ***



Deodată, s-a cutremurat pământul,
Suflarea înghiţind-o la tot pasul –
Ah, cum mi se terminase visul,
Cu marea asmuţindu-şi glasul!
Pereţii parcă ascundeau fantome,
Urmând ca să-mi strapungă somnul
Cu lănciile lor potrivnice, enorme,
Golindu-mi din plămâni tot oxigenul;
Rânjeau malefic, dincolo de coridoare,
Sunetele morţii, sădite în sămânţa fricii,
Gemând orgii amestecate-n sânge, desfătare,
Înfăptuite de gealaţii săltându-i edificii;
O mare zbuciumată, vrajmaşă pe vecie,
Celor ce-aveau mereu curajul s-o înfrunte –
Asta e soarta noastră, tot plătind simbrie,
Blestemul de a privi mirajul de pe punte…


©Th3Mirr0r




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu