duminică, 5 mai 2013

Printre nori - Între Cer şi Pământ


PRINTRE NORI

~ I ~

*** Între Cer şi Pământ***




Eram acolo…
În acelaşi loc de unde puteam observa în voie norii… şi doar ce-mi amintesc!...
Ah, cum mai treceau orele, aruncate undeva… în abisul alb pe-un fond albastru!!! Uneori, chiar îmi doream să nu mă fi născut cu un corp ce are nevoie de mâncare şi apă... ci, să mă fi născut doar un Suflet şi-atât! Să n-am nici un corp, care prin simţuri să mă distragă pretutindeni… şi să nu pot percepe decât ceva… limitat… Aş fi vrut apoi… să nu fi cunoscut răul… să nu fi cunoscut şi nici înfăptuit cu voie sau fără de voie nimic ce-ar încălca unele legi şi la care… consecinţele să se distribuie treptat, de-a lungul anilor, în fel şi fel de forme… Eh! Oare, ce-ar fi fost, dacă noi, oamenii, ne-am fi născut toţi astfel?! Am fi avut un loc, acolo, printre nori?! Mereu m-am întrebat diverse lucruri, doar uitându-mă către pufoşii aceia care încă-mi mai saturează mintea cu formele lor… şi-as vrea să fi fost doar un copil şi să rămân aşa… mereu… şi doar să privesc… norii... Aş vrea să-l fi cunoscut pe filozoful acela ce-a descris în câteva cuvinte ce-ar aduce norii, în viaţa cuiva… şi-mi repet în minte, deseori:
”Sus, pe cer, norii; dincolo de nori, liniştea”
… şi …
 Ah! Da! Aşa e…
Sunt un om… între Cer şi Pământ…






©Th3Mirr0r












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu