joi, 9 mai 2013

Printre nori – Infernul


PRINTRE NORI

~ XIII ~

*** Infernul ***




Nu ştiu ce viziune au unii oameni, despre infern; sau, poate ştiu câte ceva, dar... parţial. Însă, cunosc prea multe despre infernul propriu şi... cumva, despre infernul ei. Oarecum, aceste două contexte, erau viziuni comune, ca şi cum cineva ar uni două ţevi de plastic; poate că o primă opţiune ar fi un filet pe ambele capete ce trebuiesc unite şi... elementul de mijloc, din fier, ori, alt material, care să se potrivească tipului de filet, astfel formând o piesă întreagă sau o a doua opţiune, o bucată de cauciuc dur, care să cuprindă cu supleţe ambele capete rigide ale ţevilor... sigur, mai poate fi supunerea la cald a ambelor materiale şi apoi îmbinarea lor, ca un tot unitar. Aş putea spune, deci, că atât viziunea mea, cât şi a ei, era comună, parcurgând toate aceste procedee. Poate de aceea, ambii văzusem un infern comun; ah, zâmbesc iarăşi... însăşi acel infern, a ajuns să ne unească sufletele...
Paradoxal, acel infern era un fel de desfătare, pentru sufletele îmbăiate în havuzul morţii; iar pentru noi, moartea era ceva obişnuit; era faptul relevant, al cunoaşterii dobândite. Trăind la rându-ne printre „morţii vii” (cum obişnuiam să spunem), învăţasem oarecum să îi distingem, prin noi înşine... Aşadar, un cerşetor de la colţul străzii, devenea o proiecţie a unui „ceva” din interiorul nostru, astfel distrugând, comparativ, situaţia sa. Apoi, procesul de protecţie, fiind unul mental, era, de fapt, cel care ne oferea foarte multe informaţii – informaţii utile pentru însăşi supravieţuirea noastră. Diferenţele conturau oarecum ceva ce apăruse în noi înşine, iar similarităţile erau precum un tablou finisat. Până şi un cerşetor, la colţul străzii, era doar unul din miile de tablouri ale galeriei de artă, purtând numele simplu: viaţă, trai, destin – toate acestea fiind interconectate. Diferenţele dintre noi doi şi cerşetorul omniprezent pe acel bulevard, în fiece dimineaţă, ar fi fost, la prima vedere, simple, constând în îmbrăcămintea sa, gesturile pe care le exprima, drept personaj oarecum integrat societăţii, poziţia sa socială. Aşadar, aceste legături, erau foarte fine. Apoi, cele psihice, precum expresivitatea afişată în public, lumea sa interioară, felul de-a vorbi... Iar formele acestea simple, accentuându-se în contururi mai complexe, bine definite, plecau de la cusăturile la întâmplare zărite pe hainele purtate, până la tot ce i se citea în ochi, reflectându-i sufletul, dar şi timbrul vocii, drept cerinţă ori recunoştinţă; iar în final, calea destinului său, pe care o urmează, misiunea sa ce trebuie să o ducă la îndeplinire pe pământ...
Mă întrebam uneori ce mare diferenţă trebuie să fi fost în viaţa mea şi a ei, comparativ cu cea a vagabondului... Poate, cumva, o posibilă fostă – familie, ori una existentă, dar, compromisă prin închidere sufletească; despărţire?! Sau, poate... un acoperiş deasupra capului, lăsând o falsă impresie de protecţie, ori iluzia vreunui adăpost?! Poate... de ideea traiului, sprijinită de un posibil loc de muncă?! În orice caz, cerşetorul, în unele contexte, ar fi fost declarat mult mai liber, decât am fi noi. El, cel puţin, nu trebuia să dea socoteală la prea multe lucruri, sau... către prea multe persoane, despre acţiunile sale.
Deseori cugetam la infernul nostru, care... oarecum, ne-a unit – ne-a unit, în primul rând, în durere. O durere atât de mare, încât să nu avem cum să ne-o descriem, fiindcă pur şi simplu, atunci când s-o facem, nu ne găsim cuvintele... iar dacă ni le găsim, când să le spunem, ne blocăm. Şi totuşi, uniţi în durerea noastră, stăteam îmbrăţişaţi cu orele, doar savurând căldura, mangâindu-ne, de parcă procedând astfel, oferindu-ne reciproc alinare, ar fi fost elixirul care ne completa reciproc; pot spune că ...
Da! Am făcut-o! Şi ne-a fost atât de dragă durerea, încât ne-am împărtăşit infernul... Poate că dincolo de toate acestea, am învăţat să fim apropiaţi unul de altul, precum stâncile muntelui... iar noi, la fel de colţuroşi şi duri, ne regăseam supleţea... iubindu-ne...




©Th3Mirr0r












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu