duminică, 21 aprilie 2013

Steaua Dimineţii - IV


Steaua Dimineţii

***
IV

***


Şi-o ultimă imagine, rămase
Cu prinţesa mea, îmbrăţişându-mă,
Iar restul, dispăruse,
Fără de urmă...




Fără de urmă...
Ca o lacrimă
În bătaia nopţii..
O clipă nostalgică…




O clipă nostalgică
Trăită pe stâncile ţărmului
Până când veni mica sirenă
Şi-mi spuse povestea marinarului...




Şi-mi spuse povestea marinarului
De care ea se-ndrăgostise
Apoi, de-a lungul timpului,
Ea-l pierduse...




Ea-l pierduse..
Căci anii treceau, el… îmbătrânea,
Într-un final, murise
Iar ei… îi rămase doar… amintirea...




Iar ei… îi rămase doar… amintirea...
Povestea vieţii şi-o cânta,
Apoi, amintindu-şi fericirea,
Plină de viaţă, în jurul meu, dansa...




Plină de viaţă, în jurul meu, dansa,
Inimii mele aducând bucurie;
Priveam către ea,
Iar ochii-mi străluceau, plini de veselie...




Iar ochii-mi străluceau, plini de veselie,
Căci dansul ei, frenetic, mă despărţi de nostalgie;
Pentru o clipă, amintirile dispar
Purtate-n largul mării, de vântul hoinar...




Purtate-n largul mării, de vântul hoinar,
Clipele unui dor pătimaş încălecară val după val,
Pierzându-se-n zare, sub lumina lunii reflectată-n apă...
Rămase doar sirena-mi dragă...




Rămase doar sirena-mi dragă,
Chemându-mă la dans, cu vocea-i blândă
Întocmai precum o muză, în şoapte,
Îşi cheamă poetul, la miez de noapte…




Îşi cheamă poetul, la miez de noapte,
Să-i recite versuri din cartea sufletului,
Atinge cu degetele-i firave coperţile diamantate
Şi se-nfioară când… deodată... aude glasul său...




Şi se-nfioară când… deodată, aude glasul său,
Iar ochii-i sclipesc precum stelele...
În acorduri, o liră semănând cu cea a lui Orfeu,
Îşi unduie notele...




Îşi unduie notele
Precum marea, cu valurile sale
Purtând pe braţe amintirile...
Sirena, se opri din dans, apoi, mă privi intens, visătoare...




Sirena, se opri din dans, apoi, mă privi intens, visătoare
Şi-n colţul ochilor, îi apărură lacrimile,
Prelingându-se-ncet, încet, lăsând în urmă dâre sclipitoare…
Amintirile...




Amintirile...
Ale mele-au plecat, o dată cu valurile;
Ale ei, s-au reîntors, o dată cu fluxul
Şi-o simt când mă cheamă, căci îi tremură glasul...



©Th3Mirr0r

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu