duminică, 7 aprilie 2013

Iubirea, aşa cum o văd eu - XXIV


Iubirea, aşa cum o văd eu

***
XXIV

***



În gânguritul înspumat, al valurilor,
Alături de lumina farului, extinsă-n depărtări,
Briza aduce un val de ceaţă, într-o culoare violetă, precum cea a amintirilor
Şi-ntr-o clipă, te-nconjoară, în fiori…




Iubirea, aşa cum o văd eu, te-nconjoară, în fiori,
Acolo-n taina ce te-mbată cu esenţa mării,
Atunci când ochii-ţi caută, ageri,
În zori de zi, după steaua dimineţii…



După steaua dimineţii
Se-ndreaptă şi notele viorii ce-şi cântau dorul, mai devreme,
Reflectând cerul înstelat, în miezul nopţii,
Apoi, valuri, spărgandu-se la malul mării, în spume, în bratele lor, să te cheme,
Cu glasuri melodioase, simfonii ne-nţelese, ce plutesc în vânt, boeme…
Aşa văd eu Iubirea, drag cititor,
Şi îţi împărtăşesc acelaşi sentiment, de dor…



Pescăruşii, copilaşi ai mării, te-ameţesc în joaca lor nevinovată,
Iar sufletul, vrând să prindă, deodată, aripi, oftează... încă o dată,
Căci vrea să fie liber a zbura, la fel ca pescăruşii,
Acolo, sus… măcar… pentru o secundă,
Deasupra mării,
Să spună, tututor,
Încă o dată,
O mică odă, a iubirii…



©Th3Mirr0r

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu