marți, 2 aprilie 2013

Iubirea, aşa cum o văd eu - XIV


Iubirea, aşa cum o văd eu

***
XIV

***



E doar… natura, vorbindu-ţi
Şi ea, ca tine, suflete,
Domnului din Cerurile 'nalte
I se închină,
Slăvindu-i Numele Său Sfânt.
A Sa Dragoste, Divină,
E împărţită, cu Dreptate, pe Pământ…



Dreptatea se împarte pe Pământ,
Că Fiul Domnului, ne-a lăsat spre mărturie, al Său Cuvânt –  
Biruit-a pe Moarte, într-o clipă, înviind, urcându-se la Ceruri…
De-a dreapta Tatălui, şade, El, Iisus, Cel Preamărit de îngeri,
Iar Iubirea Sa, sufletul caută să ne-arate, în tot locul,
Dar, ce să le faci, acelor oameni
Ce întorc, spre necredinţă, pe alţii, cu neadevărul?!..



În necredinţă îi conduc pe alţii, cu neadevărul,
Sădindu-le neghină-n tot ogorul,
Apoi, le lasă a creşte-n tufe mari, amestecându-se cu grâul,
Dar până şi aşa, Dreptatea Domnului se vede-n clipa care vine, anual, secerătorul
Ce-n palmele sale, prinde totul laolaltă,
Punând în balanţă…
Binele şi răul…




©Th3Mirr0r

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu