luni, 1 aprilie 2013

Iubirea, aşa cum o văd eu - XIII


Iubirea, aşa cum o văd eu

***
XIII

***



Trandafirii… de-a lungul anilor,
Înflorit-au,
Ofilitu-s-au…
Dar… ramas-au… aceeaşi martori, tăcuţi, ai amintirilor
Fără de care, clipele nu ar fi existat
Căci… totul în lumea aceasta, zâmbeşte o dată cu cei visători,
Copii, iubind natura, cu adevărat,
Vestitoti ai anotimpurilor,
Legănaţi, mereu, de lumea infinită a viselor,
Îndrăgiţi de soarele cel ‘nalt…



Îndrăgiţi de soarele cel ‘nalt,
Ei, se veselesc în ceasul dimineţii
Iar dansurile lor, voioase, fac, treptat, treptat, un salt
Spre adevărata frumuseţe, a vieţii…



Spre adevărata frumuseţe, a vieţii
Se-ndreaptă-n versurile lor, poeţii,
Iar mâinile lor tremurânde acum, la bătrâneţe,
Încă mai amestecă-n rime, glasul inimii lor, plin de blândeţe,
Încă mai caută să anime, la tot pasul, tainele sufletelor, pline de tristeţe,
La fel precum vântul, în adierea sa,
Acolo, la malul mării, îţi mângâie faţa
Şi valurile mării, răzleţe
Îţi încântă-n armonia lor, mintea
Reducând-o, deodată, la tăcere,
Val după val,
Într-un vis transcendental,
Aducând într-o fracţiune de secundă, mângâiere…



Ţi-aduce-ntr-o secundă, mângâiere
Şi totul în jur, se schimbă,
Armonie născută-n natură, energii într-o permanentă schimbare…
E doar… natura... vorbindu-ţi, pe altă limbă...




©Th3Mirr0r

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu