sâmbătă, 30 martie 2013

Iubirea, aşa cum o văd eu – VIII


Iubirea, aşa cum o văd eu

***
VIII

***



Pătrunde o vibraţie, în sufletul tău
Şi totul în jur, capătă formă, chiar dacă pentru ochiul liber, n-are,
După cum toate le-a făcut, din nimic, Dumnezeu.
Tot aşa, poate, şi-asupra ta, va se revărsa Iubirea Lui, ce n-are asemănare
Iar toate supărările, le vei uita,
Griji tu nu vei mai avea,
Pe lumea aceasta…





Pe lumea aceasta…
Multe sunt cele deşarte,
Ca şi râurile, despărţite ape...
Cugeta-vei tu, suflete, la toate, oare?!
Iubi-vei tu, atunci, legile lumii,
Sta-vei tu într-o mocirlă a minciunii?!
În sufletul tău, nu în jurul tău, se caută dreptatea…



Închide-ţi ochii fizici, să nu privească acea otravă, a fărădelegii
Ce va s-aducă doar… durerea
Precum norii, încărcaţi, aduc ploaia,
Precum o putere a naturii, aduce fulgerul,
Precum gândurile te-mpresoară, hărţuindu-ţi sufletul…




Precum gândurile îţi hărţuiesc sufletul,
Tot aşa şi fărădelegile, la tot pasul;
Aşadar, ochii, să nu vadă,
Urechile, să n-audă
Nici măcar zgomotul propriu, al durerii tale,
Nici măcar greutăţile ce-ţi ies în cale,
Precum pietrele muntelui, pornindu-se la vale…



©Th3Mirr0r

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu