vineri, 29 martie 2013

Iubirea, aşa cum o văd eu - VII


Iubirea, aşa cum o văd eu

***
VII

***



Poate, că... nu e timpul de-a te împovăra cu atât de multe gânduri,
Ci, să priveşti, acolo sus, spre ceruri…
Poate că… nu e timpul de-a te împresura iar cu necazuri,
Ci, să cugeţi la răsplata de-a fi vrednic, măcar să vezi, o clipă, poarta raiului…
Ori eu, păcătos, la fel ca tine,
Nu-ncerc a da poveţe precum "ştiu eu, mai bine"..
Că numai Tatăl Cel de Sus, toate le ştie,
Lăsându-ne spre-nvăţătură, Sfânta Carte…




Plin de-nvăţăminte
Sufletul de-ndată, să se bucure,
Fiindcă cea mai mare bucurie-a sa e raiul,
Locul acela minunat, spre care, caută să alerge,
Preamărind, în ruga sa, pe Domnul!...



Preamărind, în ruga sa, pe Domnul,
Va sta în genunchi, acolo, în biserică,
Tot omul
Şi viaţa-i va fi una trainică,
Deşi poate nu ar avea nici o avere,
Şi fie chiar de-n fiecare zi, i-ar plânge sufletul,
Plin de durere…
Precum vioara-ncinge inima-n tristeţea arcuşului său,
Când de-odată, în tăcere,
Pătrunde-o vibraţie, ca un ecou tainic, al sufletului tău…




©Th3Mirr0r

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu