Minutul 26
Aş
vrea să-ntreb acum, în acest minut,
Dacă
ea, soarta, când se răsfrange-n două
Varsă
răspunsurile precum izvoarele în mare
Şi
dacă atunci când urcă munţii vieţii,
Îşi
bate-n peretele stâncii, adâncile pitoane;
Dar
mă abţin şi nu întreb nimic
Că
un răspuns concret, n-o să primesc în schimb,
Aşa
că... las calea firească a naturii
Să-mi
zică la sfârşitul zilei
Cum
mi-a fost viaţa... cum tre' să-mi fie,
Cine
mă-ntreabă de-o ştiu sau nu,
Când,
la fel, chiar acel om, o poate conştientiza?!
De
aici şi îndoiala, născută-n suflete,
Şi
merge aşa, agale, aducând întristare,
Până
ce oaza din deşert va găsi;
În
locul mirajului,
Izvorul
vieţii, va fi…
Însăşi
sufletul omului.
©Th3Mirr0r
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu