sâmbătă, 2 februarie 2013

Cartea Poemelor II – Soarta


Soarta





Năzuim dorinţe, fiecare,
Iară drumurile noastre
Se-mpletesc,
Ori.. se despart;
Ne agăţăm, ca frunzele copacului,
De crengile vieţii, înrădăcinate-n teorii
Şi nu e cert… de le-om pune-n aplicare...
Doar… poate-n valul de speranţe
Ce-ntr-un vârtej, ne-atrag...
Amintirile, ne cuceresc,
Iară unora dintre noi,
Ne-aduc lacrimi..
Altora, zâmbete,
De surâsuri migdalate se vor auzi
Căzând în ecouri
La fel ca secundele ce ne-o număra..
Anii vieţii...



Ne trezim peste ani,
Pe diferite drumuri,
În scopuri nobile
Sau… poate, doar comune
Iar cele josnice,
Făr’ de naturaleţe,
Înlănţuie pe alţii…
Orice-ar fi ei,
Oricat ar fi de răi,
Sunt, totuşi, semenii noştri...
Până şi scoarţa copacilor, cică naşte răni,
Iar martore sunt şanţurile, răsucite,
Sângele de sevă întărită
Ce li se scurge printre ramuri...
Doar cauze şi efecte,
Se-nvârt, ca un perpetuum mobile
Pana în clipa când… un deget, le suprimă
Iar traiectoria, le-o schimbă,
De tot ce-i lung, se va scurta de-ndată
Şi duritatea, se va sfărma-n supleţe...



©Th3Mirr0r

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu