miercuri, 27 februarie 2013

Cartea Poemelor II – Regret


Regret




Ţin să-mi amintesc…
De mine însumi
Aşa cum eram eu, odinioară,
Veşnic tânăr…
Cumva, precum şi alţii,
Ne-mpliniţi,
Scriam… întâiul vers,
Stingându-se-n parfum de candelă,
La ceas de sară…



Apoi, în mână, mi-ai depus o floare;
Nu era una deosebită, pentru alţii;
Dar pentru mine, un - acelaşi trandafir,
Deşi, o mica floare, peste ani,
Şăzând în palmă, ofilită,
Era… cel mai de preţ,
Pe-acest pământ…



Îndurerat, poate?!
Plin de regrete?!
Te-am aşteptat mereu, să vii…
Eram atât de-aproape
Şi … totuşi..
Îmi erai demult… plecată...
Încât tu, de departe
Nu ştiai prea multe lucruri, să trimiţi,
Decât micuţele scrisori
De-acuma, ne-nsemnate,
Arzând, cu zgomot surd,
În focul sacru,
Împărtăşind lumina,
La fel precum, odată,
Eram noi…



©Th3Mirr0r

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu