luni, 25 februarie 2013

Cartea Poemelor II – La pieptul tău


La pieptul tău



Cândva, va sosi vremea
În care să mă strângi în braţe
Mai mult decat aş face-o eu,
Prizonier, pe viaţă, de bunăvoie,
Osândit, la pieptul tău…
Ah, tu! De ce mă chinui
Cu gustul dulce-al buzelor tale,
Cu şoaptele-ţi fermecătoare?!
De ce nu-mi laşi… măcar o clipă
În care să respir otrava minţii
Şi-al tău suspin, pe-ndată-mi ‘moaie
Sadismul chinuitor, al batrâneţii?!
Dar îs străin, la pieptul tău
Ţintuit, de puls de râuri repezi
Vărsându-se, făr’ de-ncetare
Asupra sufletului meu…
Totuşi, eşti a mea…
Şi… sunt al tău…
Nu-mi va ieşi nicicând, din gând
Bătăi de tobe, spărgându-se de pietrele din vale…
Nici ecoul glasului tău, strigându-mă, cu disperare…
Tu,.. iubita mea…
Strânge-mă, fără de milă,
La pieptul tău
Pân’ n-oi mai şti…
Dacă eşti tu…
Sau eu!..
Ar fi… cel mai frumos dar
Ce mi l-ai oferi, pe-acest pământ
În care nu-mi găsesc locul…
Să uit de toate şi de toţi
În clipa-n care… cu drag,
S-adorm,
La pieptul tău…



©Th3Mirr0r

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu