miercuri, 9 ianuarie 2013

L.C.M - CH61 - Albastru


Din Lumea Celor Mici



Albastru



A cincea culoare
Născută din Curcubeu
Este Albastru,
Îmbrăcând în mantia divină
Cerul ‘nalt, impunător,
Izolându-se deasupra tuturor,
Meditând asupra veşniciei,
Ca un adevărat sihastru…
Deşi albastrul rece
Pare un asupritor,
Este doar o combinaţie
Dintre prinţ şi cerşetor…
Nimeni în visare
Nu poate întrece
Pătura de nori,
Nici în timpul care…
Ploaia, se revarsă
Dis – de – dimineaţă,
Vara,
Împrăştiind în jur…
Parfum de flori…
Şi doar seara
Rămâne singur,
Fără de soarele
Ce îi scaldă veşmântul,
Dar în schimb…
Avea o lună plină,
Oglindindu-se, ispititoare,
De-a lungul mării,
Cu voalurile sale fremătând,
Sirenă gingaşă, chemând corăbii,
Din depărtare…
Dimineaţa vine,
Iar  steaua dimineţii
Se ascunde-n cer albastru,
Plină de timiditate,
Dar natura sa, divină,
Încă mai rămâne…
Închistată,
În câmpia de-alabastru
Pân’ ce primul val,
O desparte-n spume,
Aducând la mal
Algele brune…



©Th3Mirr0r

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu