marți, 8 ianuarie 2013

L.C.M - CH57 - Roşu


Din Lumea Celor Mici



Roşu



Prima culoare
Născută din curcubeu
Este Roşu;
Arde fără încetare,
Precum Focul Sacru
Adus din Ceruri
Spre Pământ,
De către îngeri,
Purtat…
Pe aripile lor, de vânt,
Ca mai apoi, împrăştiat,
Să cuprindă lumea
În lung şi-n lat…
Ah, cât este de frumos
Tot ce Roşu a pictat!
În amurg, cerul,
Se-arată pretenţios,
Pân’ ce-o lună, sângerie,
Se-oglindeşte, ameţită,
Peste lacul fermecat
Ca şi o bijuterie
Făr’ de-asemănare:
Un rubin, sublim,
Închis într-un inel,
Naşte-un anotimp de vară
Şi totul se schimbă;
Devine altfel!
Ca şi lanul de maci,
Unduindu-se în vântul căldicel
Pentru o vreme,
Dar încă persistând
Pe-o frunză ruginită
Într-o cădere lină,
Spre pământ,
Anunţând o toamnă
Ce avea să vină…
În curând…






©Th3Mirr0r

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu