joi, 24 ianuarie 2013

Cartea Poemelor I – Papucul doamnei



Papucul doamnei





O picătură de rouă se opreşte-n treacăt,

Printre rochia-i de diamant,

Căptuşită cu rubine…

Se alintă, parcă… atunci când o atinge-o mână,

Scurgându-se între  degetele ce o înconjoară, ca un lacăt,

De parcă-i citeşte destinul, acel chiromant

Doar cu o privire…











Corola ei deosebită,

Îşi atrage, rând pe rând, observatorii

Şi nimic nu-i poate rezista, gingaşei orhidee…

Până şi fluturele cel mai rar, îşi găseşte o ispită,

În zborul său eliptic, ce-l împinge, suspinând, în braţele culorii

În care se avântă, ca un bezmetic,

Să-şi moaie antena-n gesturi pătimaşe

Doar - doar pentru o clipă, să atingă Papucul Doamnei…

Sub soarele călduţ, al primăverii,

O pasăre colibri  i s-aşază pe-o petală,

De-o priveşte îndelung, ca pe o muză

La care tot poetul s-ar ataşa atunci când o zăreşte

Iar rimele ar dansa în vârful penelului micuţ, de-a latul foii,

Chiar dacă vremea s-a schimba mai des decât o lume ireală…










©Th3Mirr0r

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu