vineri, 11 ianuarie 2013

Cartea Poemelor I – O să ne fie dor, micuţo...



O să ne fie dor, micuţo…





Când ai plecat din astă lume,


Spre o alta,


Cu chipu-ţi plin de zâmbet,


Cu inima-ţi, uşoară,


Ne-ai lăsat … o mică amintire,


Tuturora:


Un dor micuţ, ce ne atinge-n treacăt,


În clipa-i fericită, triumfală…






O să ne fie dor, micuţo…


Şi-aş vrea…


De-acolo, de pe-un norişor


Să-i spui celei ce te-a născut:


„Măicuţo,


Eu, fata ta,


Îţi sunt aproape…


Aşa că nu te întrista…”


Ş-apoi, să-i mângâi fruntea,


În locu’ cela-n care-şi strânge amaru’,


S-o strângi in braţe, cu putere,


Din inimă să-i scoţi tristeţea…


Să-i aibe pace sufletu’…


Să-i iei …


În acea clipă…


Orice durere…


Ş-apoi, te du la cel cel ce te-a crescut,


Să-i spui de-ndată:


„Tăticul meu,


Eu, îngeraşul tău,


Îţi sunt aproape…”


Strânge-l şi pe el, în braţe…


Ş-apoi, cheamă-i împreună,


Drept familie unită,


Iar în grabă, ia de mână


Surioara ta, iubită


Ce văzând un îngeraş


Mititel şi drăgălaş


Va întinde a sa mânuţă,


Către chipul tău, gingaş…


Şi poate că or să spună:


„O să ne fie dor, micuţo”…


Apoi, către prietenele-ţi dragi,


Să-ţi întorci privirea,


Braţele-ţi, să le desfaci,


Arătându-ţi inima;


Ş-apoi glasul tău,


În visele lor, să se abată


De îndată,


Veste, de le-ai da,


Drept semn de Viaţă,


Sufletul de le-a-mpăca


Când le vei numi pe fiecare:


„Prietenă dragă”…


Du-te către cei ce ţi-au fost dragi,


Pe astă lume,


S-aduci bucurie din rai,


În sufletele lor


Care cu dor,


Parcă spun:


„O să ne fie dor, micuţo”..


Cât despre mine…


Mă bucură gândul că eşti acolo, în rai,


Micuţo…


Când … în treacăt, să fii in preajma mea,


Adu-mi o lacrimă-n ochi,


Ş-atunci, poate-ţi voi spune de-ndată:


„Pentru o clipă, mai stai…”


Căci… vreau să-mi fie şi mie dor,


Precum le e lor,


Fiinţă ce mi-ai fost dragă…









©Th3Mirr0r

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu