vineri, 11 ianuarie 2013

Cartea Poemelor I – Nu mă uitaşi…



Nu mă uitaşi…






Ai protejat,

Cu preţul durerii tale,

Un prieten…

Ah…tu, blandeţe,

De ce n-ai încercat

Să mi te-apropii?

Ivitu-m-am pe a ta cale

Pentru o clipă,

Ş-am stat de vorbă,

Ca doi copii ai vieţii…












N-ai privit, fiinţă,

La cela înrobit,

Pe astă lume deşartă…

Ci privit-ai dincolo de el,

Preţ de-un ceas…

Şi judecată, n-ai găsit

Ci, de cuviinţă,

Să-mbrăţişezi

Ce ţi-a fost drag,

Ţi-a mai rămas…











Nu mă uitaşi..

Şi nici eu…

Deşi mă străduiam, mereu…

Iar când Iza-mi spuse,

Tu deja… plecaşi…

De un’ să ştiu,

Privighetoare?!

De un’ să aflu, micuţo?






Iaca testu’ cela bun,

Dumnezeu, mi-aduse…

Şi nu l-am trecut!…

Trebuia să fiu lângă tine,

Cu orice preţ!...

Dar, înfrânt de cele-a vieţii,

M-am gândit la mine…

Sufletul tău îndurerat,

Nu l-am observat…

De unde să ştiu că tu reţii,

Şi  nu uiţi?!

Pe mine, mă durea

Că trebuia să-ţi amintesc mereu

Cine sunt,

Ce rol am în viaţa ta,

De ţi-s prieten,

Ori, străin de toate,

De te-am în gând…

Iară tu, m-ai protejat, micuţo

Şi cu ce preţ?!

Eu, cum tre’ să mă simt, acum, drăguţo?

Să mi-o iert?






Nu mă uitaşi…










©Th3Mirr0r

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu