duminică, 20 ianuarie 2013

Cartea Poemelor I – N-ai privit, oare, în urma ta?



N-ai privit, oare, în urma ta?!




[Mintea, către inimă]



Uneori, mergi pe drumul vieţii,

Neştiind pe unde calci;

Alteori, te opreşti, în clipa bătrâneţii

Întrebându-te pe unde ai umblat;

În braţe, azi, ai ţine un buchet de flori,

Cu gând să-l dăruieşti cuiva drag;

Mâine, e posibil să cugeţi dacă mai poţi zâmbi

Atunci când nu ai pe nimeni, lângă tine.





[Inima, către minte]





Deseori, te-ai complexa în lanţuri reci,

Când eşti în anii tinereţii;

Bănuind că ştii ce-i mai bine pentru tine, te complaci,

Uneori, nestatornică, chiar de greşeşti,

Iar vorbelor bune, n-ai da atenţii,

Ştiindu-te prea dreaptă, iar tot ce ai visa

Îţi pare foarte adevărat;

În clipele deznădejdii, ai vrea poate să cazi,

Ştiind bine că mâine e posibil să mori,

Nelăsând nimic în urma-ţi, ireală, ca şi cum n-ai fi existat,

Apoi, vii de îndată, la mine,

Când de-ai fi făcut asta demult,

Ar fi fost altfel; oare, ştii?!

Şi mai zici că nu ţi-s prietenă…

Dar te-ai întrebat de câte ori te-ai uitat la mine?!




©Th3Mirr0r

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu