luni, 14 ianuarie 2013

Cartea Poemelor I – La început de drum



La început de drum






Iată că pruncul, va să deschidă ochii

Către noua-i  viaţă,

Cu primul geamăt al mamei

În clipele îndurerate ale facerii,

Dară încununate de bucurie,

Când şi l-a strânge-n  braţe;

Îngeraşii, de îndată, ca vântul,

Se iviră, strânşi în juru-i, roată,

Care mai de care, să-î fie Înger Păzitor,

Cari să-l vegheze, ocrotitor,

Până şi-n clipa morţii…

Când totu’-i nou şi poate privirea-i plină de teamă,

Se agită, pe la colţurile casei

Poate… vrând de-ndată să vad’-o icoană,

Ce va să-i aducă… un strop de armonie

Din busuiocu-i sfânt, ce-n mireasma-i vie, seamănă pace

Încă din clipa-n care… binecuvântând, îl scaldă-n apă preotul…







Primul ţipăt, s-aude,

Săltând ecouri

‘Nalte-n urechile mamei,

De-i redară viaţă ochilor săi,

Lăsând din adâncuri,

Spre suprafaţă, izvoare…

Şi iaca-l strânge,

Cu drag, la pieptu-i,

Respirând sacadat, de emoţii…







Aş putea întreba fiece mamă

De clipa-n care a născut întâia oară;

De gândurile ce… când… îi reamintesc, o încongioară,

De sentimentele ce amintirile-i trezesc, spre viaţă;

Dar astea nu vor fi de-ajuns, ca să descrie

Acea trăire, ce numai o femeie, poate cu-adevărat, s-o ştie;

Iar ea, e prima ce-l ia pe prunc, de mânuţă,

La început de drum…









©Th3Mirr0r

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu