sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Cartea Poemelor I – Doar timpul




Doar timpul







În clipa când răspunsuri, nu găseşti,

Doar timpu’-ţi va răspunde;

Ş-acuma, tânăr, poate eşti,

Drept suflet, pe-astă lume;

Iar anii trec,

Păşind, pe calea vieţii,

Dar câte se petrec,

Îs aşa de multe…

Atât de multe…

Încât nu ţi le vei aminti

Decât în ceasul morţii…



Şi iată sufletul, păşeşte,

Zbierând, pe astă lume

Iar mama sa-l priveşte

Cu lacrimi de iubire;

Apoi, încet, încet,

Păşeşte către viaţă

Lângă  a mamei mână,

Ce-l ţine, să nu cadă…



Un răgaz, se cere,

Către Cel de Sus,

Când copilu’ drag,

În braţe-ţi moare;

Când prietenul cândva, pe lângă tine,

Iar într-o clipă, e doar o amintire;

Când iubita ieri, te săruta,

Iar într-o zi de mâine, aceeaşi, te plângea;

Când soţia-ţi şade drăgăstoasă-n pragu’ uşii,

Iar mâine, la cap îţi pune-o lumânare,

Făcându-şi semnu’ Crucii;

Ş-atunci, doar timpul,

Va să schimbe toate…

Norii, vor  trece, peste tot pământul,

Apele, vor curge, umplând toate văile,

Vara, va fi caldă, iarna, va fi rece,

Ziua, se va face noapte,

Iară luna-n soare,

Vorba, va fi acum, prea dulce,

Mâine, când n-o mai rosteşti,

Îţi va fi amară,

Veselia, într-un ceas, va fi tristeţe,

Lacrima, mâine va curge,

Da’ poimâine, de pragu’ ochiului, nu trece,

Tot ce iubişi, de pe-astă lume, se va petrece,

Şi nimeni, niciodată, nu va putea

Ceea ce timpul,

Doar timpul,

Va schimba…




©Th3Mirr0r

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu